Cu câțiva ani în urmă am descoperit aceasta stranie dar fascinanta statiune. Nici nu stiam ca exista desi este destul de veche( aici s-a aflat singura mina de petrol din Europa infiintata de intemeietorul statiunii grecul Grigore Monteoru (http://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83rata-Monteoru,_Buz%C4%83u).
Meritul descoperirii îi revine lui Ovidiu (baiatul meu), care în acel an a fost in tabara in Poiana Pinului (judetul Buzau). Dar ca de fiecare data, tabara lui s-a nimerit sa fie exact in perioada in care avem concediu si cum nu pot rezista idei de calatorie, de drumetie, am decis sa mergem sa-l vedem si sa vizitam si obiectivele turistice din zona.
Am deschis o harta si am inceput sa caut un loc de cazare. Si astfel am descoperit ca cea mai aproape statiune de tabara lui si de locurile de vizitat este Sarata Monteoru.
Prima impresie a fost dezamagitoare. Nu seamana cu nici una din statiunile pe care le vizitasem pana atunci: hoteluri, pensiuni, cateva tarabe de-o parte si de alta a unei sosele destul de buna, intr-o localitate cu pretentie de oras ( sau chiar de statiune!). Catunul este inconjurat de munti, nu prea inalti, saraci in paduri de conifere, dar maiestosi in jurul asezarilor umane inghesuite.
Am deschis o harta si am inceput sa caut un loc de cazare. Si astfel am descoperit ca cea mai aproape statiune de tabara lui si de locurile de vizitat este Sarata Monteoru.
Prima impresie a fost dezamagitoare. Nu seamana cu nici una din statiunile pe care le vizitasem pana atunci: hoteluri, pensiuni, cateva tarabe de-o parte si de alta a unei sosele destul de buna, intr-o localitate cu pretentie de oras ( sau chiar de statiune!). Catunul este inconjurat de munti, nu prea inalti, saraci in paduri de conifere, dar maiestosi in jurul asezarilor umane inghesuite.
Am oprit intr-o parcare iar sotul meu s-a dus sa intrebe la receptia unui hotel daca ne putem caza pentru doua zile. Raspunsul m-a deranjat, nu pentru ca a fost negativ ci prin modul in care a fost formulat: Nu facem cazari pentru doua zile. “Asta este”- mi-am spus strangand din dinti. Mai sunt hoteluri si pensiuni!
Peste drum, ne-a atras atentia apoi o zona destul de intinsa, cu mult gazon, cu o cascada si un lac in miniatura, cateva ghivece de flori cu modele din mozaic, iar in departare terasa unui restaurant aflat la primul etaj al cladirii, a carei arhitectura imi amintea de cabanele de munte din zona Bucovinei. Am citit panoul ce strajuia intrarea in restaurant si am inteles ca este vorba de complexul Cazino.
In jumatate de ora masina era parcata la umbra, in spatiul generos, special amenajat al complexului, trolerele erau deja in camera iar eu faceam inventarul. Baia eleganta, curata, aerisita, dotata modern, asternuturile albe, mirosind a proaspat, covorul gros si aspru fara nici o scama. Balconul avea deschiderea spre parcul mare, amenajat cu gust pe care il admirasem cu putin timp in urma.
Acesta a fost primul contact cu statiunea Sarata Monteoru. Lipsa magazinelor cu fatade luminoase, a cluburilor misterioase, a aglomeratiei umane specifice altor statiuni (gen Sinaia), a masinilor care circula in coloana, a muzicii stridente din restaurantele stradale din cauza carora nu mai exista trotuare, mi-a creat impresia ca am nimerit intr-un catun parasit, sau la tara, ca sa folosesc expresia sotiei unui cunoscut.
Dar in aceeasi zi, spre seara aveam sa ma indragostesc de acest loc, tocmai pentru ca nu seamana cu Sinaia, tocmai pentru ca m-am plimbat lejer pe trotuar fara sa fiu nevoita sa fac slalom printre masini, pentru ca mancarea de la restaurant ( painea in special si Carnatii de Plescoi) este foarte buna, pentru ca oamenii sunt amabili, pentru ca aerul este extrem de curat, pentru ca dimineata, pe racoare mi-am servit cafeaua afara pe terasa, admirand un grup de broscute ce se balaceau in micul lac artifical, pentru ca am stat pe un bustean admirandu-mi sotul si baiatul care au jucat sah cu piese mai mari decat ei pe o tabla special amenajata in gradina, pentru ca am descoperit un singur magazin alimentar de unde am luat o sticla de apa plata.
La numai cativa metri de complex se află piscina cu apa sarata pentru tratament ( care vara este plina de turisti) si renumitul izvor cu apa speciala, Izvorul nr. 6 . Am intrebat multi oameni despre izvoarele 1,2,3…dar nimeni nu a stiut sa ne spuna unde sunt exact. Un mister.
De fapt intreaga zona este un mister al naturii: vulcanii noroiosi, focurile vii, zona chihlimbarului, drumul vinului, triunghiul Bozioru-Fiscici-Nucu( cerul azuriu, linistea stranie, disparitii misterioase).
Peste drum, ne-a atras atentia apoi o zona destul de intinsa, cu mult gazon, cu o cascada si un lac in miniatura, cateva ghivece de flori cu modele din mozaic, iar in departare terasa unui restaurant aflat la primul etaj al cladirii, a carei arhitectura imi amintea de cabanele de munte din zona Bucovinei. Am citit panoul ce strajuia intrarea in restaurant si am inteles ca este vorba de complexul Cazino.
In jumatate de ora masina era parcata la umbra, in spatiul generos, special amenajat al complexului, trolerele erau deja in camera iar eu faceam inventarul. Baia eleganta, curata, aerisita, dotata modern, asternuturile albe, mirosind a proaspat, covorul gros si aspru fara nici o scama. Balconul avea deschiderea spre parcul mare, amenajat cu gust pe care il admirasem cu putin timp in urma.
Acesta a fost primul contact cu statiunea Sarata Monteoru. Lipsa magazinelor cu fatade luminoase, a cluburilor misterioase, a aglomeratiei umane specifice altor statiuni (gen Sinaia), a masinilor care circula in coloana, a muzicii stridente din restaurantele stradale din cauza carora nu mai exista trotuare, mi-a creat impresia ca am nimerit intr-un catun parasit, sau la tara, ca sa folosesc expresia sotiei unui cunoscut.
Dar in aceeasi zi, spre seara aveam sa ma indragostesc de acest loc, tocmai pentru ca nu seamana cu Sinaia, tocmai pentru ca m-am plimbat lejer pe trotuar fara sa fiu nevoita sa fac slalom printre masini, pentru ca mancarea de la restaurant ( painea in special si Carnatii de Plescoi) este foarte buna, pentru ca oamenii sunt amabili, pentru ca aerul este extrem de curat, pentru ca dimineata, pe racoare mi-am servit cafeaua afara pe terasa, admirand un grup de broscute ce se balaceau in micul lac artifical, pentru ca am stat pe un bustean admirandu-mi sotul si baiatul care au jucat sah cu piese mai mari decat ei pe o tabla special amenajata in gradina, pentru ca am descoperit un singur magazin alimentar de unde am luat o sticla de apa plata.
La numai cativa metri de complex se află piscina cu apa sarata pentru tratament ( care vara este plina de turisti) si renumitul izvor cu apa speciala, Izvorul nr. 6 . Am intrebat multi oameni despre izvoarele 1,2,3…dar nimeni nu a stiut sa ne spuna unde sunt exact. Un mister.
De fapt intreaga zona este un mister al naturii: vulcanii noroiosi, focurile vii, zona chihlimbarului, drumul vinului, triunghiul Bozioru-Fiscici-Nucu( cerul azuriu, linistea stranie, disparitii misterioase).
Am revenit in acelasi an in toamna, iar apoi din nou anul trecut si imi doresc sa merg si in acest an pentru ca am nevoie de capsula de liniste si mister a acelor zone, am nevoie de bucata de energie pura care-mi fortifica organismul și deși poate părea ciudat, tanjesc dupa gustul sarat lesios(oribil) al apei de la Izvorul nr 6.
Sărata Monteoru în imagini:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu