Mănăstirea Saon

Conform pliantului de prezentare - acest sfânt așezământ a luat ființă sub stăpânirea otomană în anul 1846, prin plecarea unor călugări de la Mânăstirea Celic-Dere.
Mănăstirea se află la aproximativ 25 de kilometri de Tulcea și face parte din Circuitul celor 3 mănăstiri din Nordul Dobrogei.
Am vizitat această așezare cu mulți ani în urmă, pe vremea când biserica era într-o veșnică reconstrucție, când drumul era doar pietruit și destul de anevoios, când chiliile măicuțelor erau puține.
Acum însă lucrurile s-au schimbat. Șoseaua este asfaltată iar la intrare a fost amenajată o parcare.

Ce se poate vedea în acest loc?

Biserica mare.

În anul 1991(date preluate din pliantul de prezentare) s-au început lucrările de refacere, consolidare și pictură a bisericii mari care s-au încheiat în anul 2007. 

Biserica este micuță, dar beneficiază de picturi frumoase, iar în interior liniștea te îmbie la meditație și relaxare.

Țarcurile cu păsări.

Mănăstirea Saon era renumită în zonă pentru crescătoriile de fazani și păuni. Din păcate acum nu am văzut decât fazani și noua achiziție, struți, care sunt foarte curioși și întâmpină vizitatorii la gard. Câțiva dintre ei însă, și-au pierdut o parte din ”îmbrăcăminte”. Sper să nu fie vorba de o boală...

Peisajul.

Căsuțele din incinta mănăstirii sunt viu colorate iar florile nu lipsesc (se pare că este o caracteristică a tuturor mănăstirilor din România). Au însă un paznic de nădejde.

Un ceva în plus... față de alte mănăstiri.

În spatele mănăstirii se află un mic ponton pentru împătimiții de pescuit.  Este locul de acostare a bărcuțelor ce te pot duce în plimbare pe Lacul Somova.

Și  încă ceva...

Pentru iubitorii de produse bio, la magazinul de obiecte de cult (!), se vinde și brânză, ouă (de găina sau de prepeliță), miere de albine, vin alb sau roșu și țuică. Toate din gospodăria mănăstirii. 

După câteva ore petrecute în această zonă, poți alege să continui vacanța în Dobrogea și să vizitezi și alte locuri (Mănăstirea Cocoș, Cetatea Enisala, Gura Portiței, etc). Merită.

Gura Portiței (Jurilovca)

Dacă dorești să ajungi la Portița trebuie mai întâi să treci prin localitatea Jurilovca (județul Tulcea), una dintre cele mai prospere zone din județ. Este singura localitate tip comună  în care am văzut un drum de centură.
Casele sunt mari, impunătoare și se construiește în ritm  alert. Regret că vizita făcută a fost scurtă și nu am avut timp să găsesc un restaurant cu specific pescăresc, dar am înțeles că se găsesc câteva pensiuni  în zonă, chiar și un motel, unde poți servi pește.
Scopul călătoriei (după ce am vizitat cetatea Enisala) a fost să vedem cum putem ajunge la Portița. Iar punctul de plecare îl constituie mini portul (așa l-am denumit noi) special amenajat  de la Gura Portiței (Jurilovca).

Cu foarte mulți ani în urmă, traversarea Lacului Razim până la mare se făcea cu o șalupă mică care trăgea  bărcile pescărești. Acum lucrurile s-au schimbat. Sunt acostate șalupe cât mai moderne, iar călătoria nu durează atât mult ca în trecut.
Informațiile pe care le-am primit sunt (variante de transport spre mare):
- zilnic la ora 9  pleacă  de la Gura Portiței(Jurilovca) spre Marea Neagră un vaporaș și o șalupă, iar traversarea lacului Razim durează 1 oră.
- ultimul transport de la Marea Neagră la Gura Portiței (Jurilovca) este la ora 20.
Am primit și oferta unui alt căpitan de șalupă care oferă transport rapid contra sumei de 250 Ron/cursă pentru 6-7 persoane.
Cu siguranță există și alte oferte, dar acestea ne-au fost făcute nouă.
Din păcate din cauza orei înaintate (17), am fost nevoiți să refuzăm și de aceea nu vă pot prezenta poze decât din mini-portul Gura Portiței (Jurilovca)
Încep însă cu peisajul frumos ce poate fi admirat pe drumul spre Jurilovca.

Gura Portiței, locul de plecare spre o plajă liniștită, izolată și curată.

Cetatea medievală Enisala

Se află în județul Tulcea, la ieșirea din localitatea Enisala.
Este de fapt o fostă fortăreață medievală, construită cu scop militar și de supraveghere a drumurilor de pe apă și uscat.
Conform pliantului de prezentare a  ruinelor cetății,  editat de Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea, aceasta a fost construită în a doua jumătate a secolului XIV, se pare de către negustorii genovezi, care dispuneau de sume mari de bani și  dețineau monopolul navigației pe Marea Neagră.
” Marcată de evenimentele trecutului, bătută mereu de vânturi, cetatea Enisala este azi un punct turistic deosebit în nordul Dobrogei.” (Pliant Enisala, cetate medievală, editat ICEM Tulcea).
Este un loc deosebit și mi-am amintit de cuvintele unei prietene care a comparat zona cu un ținut din Scoția, în care albastrul apei și verdele câmpurilor alcătuiesc o paletă cromatică deosebită.
Cetatea nu a intrat demult în circuitul turistic oficial,  dar asfaltarea drumului constituie un atu pentru turiști. Iar azi am văzut destul de mulți.
Pentru a vă convinge de frumusețea zonei, apelez ca de obicei la poze, care sper să vă convingă că merită o excursie. E locul în care te afli cu o treaptă mai aproape de cer.