vineri, 4 mai 2012

Vatra Dornei - 1.05.2012

Minivacanța de 1 Mai a trecut. Bineînțeles că deja regret, dar cumva sentimentul este îndulcit de faptul că am vizitat un loc care s-a lipit de sufletul meu: Vatra Dornei.
Dacă este să încep cu... începutul, drumul Tulcea-Vatra Dornei este lung și obositor. Există pe acest traseu, câteva etape: etapa Tulcea-Galați: șoseaua este bună și circulația nu a fost prea intensă; etapa Galați-Mărășești, unde ai senzația că îți va exploda motorul mașinii dacă mai mergi mult cu 50 km/h, unde indicatoarele pentru localități se află una lângă alta iar producătorii locali își expun marfa(cartofi, ceapă, varză, castraveți) pe lăzi, în fața porților. Urmează etapa Mărășești-Roman în care am circulat în sfârșit civilizat, pe 4 benzi(câte două pe fiecare sens de mers), urmată de etapa Roman-Câmpulung Moldovenesc care beneficiază de un peisaj superb pe care ai timp să-l admiri mergând în coloană de mașini.
Ultima etapă a călătoriei, Câmpulung Moldovenesc- Vatra Dornei, este superbă. Peisajul este magnific, șoseaua plină de curbe(unele chiar de 180 de grade) este lată și încăpătoare, fără gropi iar curățenia domnește peste tot.
Vatra Dornei ne-a întâmpinat cu șosele proaspăt refăcute, cu mirosul puternic al brazilor, cu furnicarul de oameni care trec calea ferată ce șerpuiește prin centru.
Locurile de cazare în pensiuni, vile sau hoteluri abundă. Alegerea noastră nu a fost prea inspirată, deși pensiunea Dana este nouă, arată (la prima vedere) bine, iar prețul de cazare este acceptabil. Cred că proprietarul a dorit să o ridice repede, ieftin și a scăpat multe detalii din vedere. Detalii precum: o clanță care se desface, o podea pe care ți-e frică să calci ca să nu se rupă cu tine, un duș neașteptat la bucătărie, deasupra meselor, de la clienții cazați în camera de deasupra(numai atunci când fac baie :)). Au însă saltele extrem de confortabile și o spun cu toată convingerea unui om care în prima noapte într-un pat străin, nu doarme.
Cazinoul este într-o stare avansată de degradare. Parcul a fost dotat cu canale pietruite pentru scurgerea apei, cu mici pasarele de trecere, cu căsuțe pentru veverițe, cu încă un magazin de suveniruri locale( cu etichete Made in China). Tronează impunătoare însă Catedrala, care în zilele de sărbătoare este plină de credincioși.
 A, da... parcul are un nou locatar: o barză ce și-a făcut cuib pe un imens coș de fum, iar când acesta a început să fumege, l-a părăsit debusolată.
Se mănâncă în continuare extrem de bine, ieftin și mult la Casa Bucovineană, dar am un sentiment de frustrare datorat lipsei costumului popular la chelnerițele ce servesc.
Plimbarea cu telescaunul nu putea să lipsească. Peisajul obcinelor Bucovinei te lasă fără suflare. Ai senzația că ai ajuns mai aproape de cer.
La aproximativ 18km de Vatra Dornei am vizitat un loc care duce tradiția bucovineană mai departe. Pensiunea agroturistică Poiana. Un  loc în care lemnul este sculptat după ”rețeta” străbunilor, în care păstrăvul înoată vioi în lacul special amenajat, unde bârna din lemn a devenit leagăn și balansoar pentru copii mici și mari, unde șezlongurile din lemn te invită la o porție de plajă pe vârf de munte.
Pentru mine este un loc magic.
În Vatra Dornei am descoperit un magazin ”La Ungureanu” cu produse lactate ecologice și foarte, foarte bune. Șvaițerul este însă ”cireașa de pe tort”. Am luat și acasă, dar n-am pierdut ocazia de a-i sugera vânzătoarei că n-ar strica câteva magazine în sudul țării.
Oamenii zonei știu foarte multe despre plante și rolul lor tămăduitor. Așa am aflat că pe munte se găsește merișor, un fruct foarte bun pentru infecțiile urinare, sau zmeură, cu proprietăți în creșterea imunității. Și pentru prima dată am mâncat ciorbă de sfeclă roșie. Sincer, până s-a dizolvat smântâna, am decretat că nu-mi place, ca apoi, să descopăr că este chiar foarte bună și sănătoasă.
Am asistat, de departe, la incendiul de vegetație produs se pare de jarul unui grătar nestins. Zona arsă s-a întins destul de mult fiind vizibilă cu ochiul liber.
Acestea sunt doar câteva din impresiile unei minivacanțe în Vatra Dornei, locul în care aș pleca în fiecare zi și din care m-aș întoarce doar o dată pe an.
Și nu închei aici, pentru că sunt multe, foarte multe lucruri de povestit... însă pot aștepta zilele următoare.

Vatra Dornei în imagini.














Imagini Pensiunea Poiana







 Imagini din telescaun.












Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu